O floare ce nu va ofili niciodata

Astazi chipul meu il vedeti iara si chiar de e ultima oara amintirea mea din sufletul votru nu o sa dispara!



Ma gandesc ca cineva va trebui sa o faca si pe asta,sa citeasca scrisoarea mea.
Oare ce simte in  adancul sufletului cel ce citeste scrisoarea?
Poate nu ii este usor sa faca acest lucru,poate i se pare o prostie sau poate ca nu.
Singura persoana care mi-as fi dorit sa o citeasca e mama dar cum ea nu este in viata sper sa o citeasca cineva care a tinut cu adevarat la mine.
Dragii mei prezenti la imormantarea mea cum bine v-ati dat seama am murit.Nici mie nu-mi vine sa cred.
De necrezut dar totusi adevarat.Tuturor  ne vine vremea.
Stiu ca pe aici sunt si persoane care au venit la imormantarea mea de complezenta si am un mesaj:iesiti dracu  afara!(pentru aceasta vorba ii voi da socoteala lui Dumnezeu dar urasc oamenii falsi).
Nu va ganditi ca va las averi sau   lucrurile mele  sau poate las dar cui merita.Mare lucru nu am.
Stiu ca totusi sunt si persoane care sufera cu adevarat si care m-au iubit mult,sa nu  plangeti caci spiritul meu va fi alaturi de voi mereu si cu siguranta pe lumea cealalta  va fi cum am visat mereu.
Am fost tradata  des de viata,de oameni,m-am luptat  cu toate si am rezistat intreaga mea viata dar iata ca am obosit,trebuie sa ma odihnesc .
Nu sunt perfecta,am facut si rele,am  gresit ,poate ca acum constientizez ca am fost prea stricta cu propria mea viata de aceea va rog sa iubiti viata pana nu e tarziu.
Uitati de ura,de rautate si incercati sa va uniti,viata e scurta si moartea e dureroasa.
Da,acum,imbratisati-va,faceti asta petru mine.
Incercati sa va impacati,stiu ca pe aici sunt si persoane suparate una pe cealalta, dati-va mana si zambiti.
Viata asta e destul de grea si nu avutiile conteaza ci iubirea dintre semeni,toti avem o misiune pe acest pamant pana in clipa in care  murim.
Si de maine incolo  incercati sa va ganditi putin la voi,lasati ritmul alert al vietii,uitati de  datorii,suparari si ganditi-va la viata voastra,meditati,respirati adanc si ganditi-va daca ati fost fericiti in viata voastra si ce lasati  in urma voastra.
Nu va oblig sa purtati negru dupa mine,multe datini sunt date de la babe ,puteti dupa imormantare  sa imi aprindeti o lumanare si sa va rugati pentru mine caci voi vedea in sfarsit cum e pe lumea cealalta,voi plati pentru faptele mele.
Acu sunt inca printre voi dar in curand nu voi fi dar nu aveti  grija caci intr-o zi ne vom intalni pe lumea cealalta toti..
Oare cum o fi acolo?O fi alb si frumos?Oare Dumnezeu imi va rapunde de ce a trebuit sa sufar atat in viata?
Oare acolo e liniste?Oare acolo nu sunt lacrimi?
Nu am vrut sa mor,nu urasc moartea,e data de Dumnezeu,dar nici nu-mi face  placere.
Mi-a parut rau cand am plecat  dintre voi,o lacrima mi sa scurs dupa obraz.Stiu ca am cunoscut iubirea  oferita de un barbat,am iubit,am gresit,am sperat sa fiu fericita nu stiu daca am reusit dar stiu ca am iubit din suflet si voi iubi si dupa moarte.
In urma mea vor ramane  oameni,lucruri ale mele,realizari, lucrurile materiale impartiti-va cum vreti dar corect ca altfel va bantui .In  rest duceti realizarile mele   mai departe si amintirea mea.
Cu siguranta va ramane in urma cineva care a trait zi de zi cu mine si va suferi mult,incercati sa  consolati.
Stiu ca am avut o misiune care poate nu am inteles-o complet  dar poate pe lumea cealalta voi intelege.
Sper sa  pot ajuta pe unii dintre voi caci sunteti rataciti,derutati si asta va impinge sa faceti rele.
Tu cel care citesti acum ridicati  privirea spre cei care te asculta,nu vreau sa-i plictisesc,am ramas aceeasi femeie sentimentalista si profunda chiar si dupa moarte.
Stiu ca randurile   si faptele mele nu le-au inteles toti intotdeauna dar  incercati sa nu judecati.
Nu disperati,si moartea este ceva natural.
As vrea acum sa vad ce este in ochii vostrii caci ochii sunt oglinda sufletului.
Sper ca nu m-ati imbracat in negru,stiti ca urasc negru,urasc intunericul,urasc tot e e negativ,sper ca port o rochita daca nu colorata macar alba si sper ca sunt aranjata,mereu mi-a placut sa ma aranjez cand eram in viata.M-ati dat cu ruj?Nu,foarte bine,nu prea iubeam eu rujul.Dar sper ca am o coronita frumoasa pecap de flori si sunt data cu putina pudra.
Daca v-am facut rau imi cer iertare  iar cine ma iubeste sa vina la mormant si sa stearga  crucea de praf si frunze uscate si sa ude cu lacrimi,eu voi aprecia.
Traiti-va viata in continuare,nu suferiti,ganditi-va la ce aveti de facut in continuare,traiti frumos si corect.
Mie frica de intuneric, daia  sunt inca  printre voi,nu va fac rau.Mie frica de sicriul rece,mie frica de necunoscut.Mereu mi-a fost frica.
Nu am vrut sa mor,aveam atatea planuri.Nu stiu daca le-am implinit pe toate.
Am fost mereu un om  care ia placut sa isi asterne  gandurile pe hartie,sa isi manifeste iubirea  desi oamenii nu au inteles-o.
Am fost cinstita si corecta si poate pentru asta voi fi rasplatita dar plec trista caci nu  mi-am trait viata pe deplin .Mereu m-am gandit la ce sa fac,cum sa fac corect.
Nu ma invins nici o nenorocita de boala,nici destinul,m-am luptat cu boala atatia ani,e doar voia lui Dumnezeu,e timpul.
Am tras multe pe acest pamant.O viata de suferinta dar nu va intristati ,am trait si lucruri bune,lucruri  pe care multi nu le traiesc.
Stiu ca sunt un om altfel si aceasta latura mi-a adus multa suferinta dar iata ca desi nu-mi vine sa cred am murit.Toti murim,bebelus,batrani,tineri,genii sau  oameni de rand,bogati sau saraci.
Mi-am trait  viata intr-o melancolie a sufletului meu,viata mea a fost o balada iar eu propria autoare.
Stiti cat imi placea sa scriu.
Nu am fost prea fericita dar  am iubit viata.
Primul  sfert din viata mi l-am trait singura,luptand cu depresia. Aceasta boala ma chinuit dar nu ma invins asa usor,am sperat mereu sa nu ma  termine asta pe mine.Stiam ca am multe de facut,multe vise de implinit,aveam  sa surprind ca o vedeta.Stiu ca in stele avea sa scrie ceva special,bun sau rau.
Nu stiu daca mi-am implinit toate visele, daca ar fi fost asa  plec fericita  dar stiu  ca am  luptat pentru ele.
Mi-am dorit sa mor de batranete dar iata ca nu este dupa noi,habar nu aveti cum veti  muri fiecare din voi.
Daca am murit rau nu va speriati,poate a fost vina mea,poate am avut pacate sau asa a fost scris,nu va speriati.
Poate  ca am ajuns sa  ma vad acolo unde imi doream(o femeie de succes),poate mor  ca o cersetoare sau  un om simplu care si a dedicat viata pentru familie,nu se stie,traim dupa destin.
Noi oamenii vedem totul intr-un fel,Dumnezeu judeca altfel.
Chiar daca va infricosati  sau nu de moarte ea va veni,in diferite moduri,dupa fapte,dupa destin dar va veni.Traiti din plin,asta am dorit si eu dar nu stiu daca am reusit.
Sper sa las ceva in urma(macar amintirea sufletului meu bun) si daca pe aici sunt si oameni care nu m-au inteles,nu mai conteaza.
 Poate  nu am avut  pe nimeni cand am murit si  am murit printre straini  uitata pe undeva,poate familia nu ma iubit  sau poate nu am  avut  prieteni sa ma jeleasca,totusi cineva trebuie sa existe chiar si un strain sa  mi aprinda si mie o lumanare si sa citeasca aceasta scrisoare.Ea a fost scrisa acum ceva timp pentru un concurs  pe blog dar stiu ca  va fi gasita de cineva..
Oare cum sunt inconjurata acum?Poate am familia,cunostiinte care ma ma plang.Nu stiu,nu vad.Mi-ar placea sa fie asa.
In primul sfert din  viata mea am trait  numai in singurate si boala si totusi desi toata lumea ma tradase si parasise eu ii iubeam in continuare.
Imi amintesc de dragi mei parinti,of cat m-au ajutat.
Puiule care esti acum aici,nu plange,daca ma iubesti cu adevarat eu voi avea grija de tine,daca ma urasti iarta-ma.Stie ea cine e acea persoana.E persoana care ma iubeste cel mai mult.
Iubiti-va familiile ,iubirea e tot ce conteaza.
Eu desi eram chinuita de boala  si traiam in singuratate aveam puterea sa va luminita de la capatul tinelului,sa fac ce imi place .Am rezistat.
Tot ce mi-am dorit si eu este o   familie.O viata.Inchisa in aceea casa eram deja moarta,aveam sufletul mort.
Imi doream o viata.Nu stiu cat am reusit sa imi implinesc toate visele.
Nu mai sunt singura,nu mai ma chinuie nici  boala.Acm sunt cu Dumnezeu.
Nu mai am putere,aceea luminita  o vad.Eu sper sa fiu bine.Plec cu regretul ca am avut o viata chinuita cel putin  primul sfert din ea  dar voi fi rasplatita pentru toate suferintele.Pe cei  ce  ma iubesc ii voi veghea mereu.Nu plangeti,eu va iubesc.Aprindeti o lumanare.
Dati-va mana,viata e scurta,impacati-va ,iubiti-va.Nu uitati ca singurul lucru care conteaza este familia si iubirea.Nu va fie frica,asa este viata,de fapt conteaza doar cand nastem si cand murim,restul sunt chestii superficiale.Ne zbatem degeaba.
Daca vreti sa plantati niste flori  oriunde vreti ,langa mormant sau intr-o gradina,eu va voi trimite iubire prin ele.
Pentru  voi voi fi cea mai  frumoasa floare si cand o veti mirosi veti sti ca sunt eu.
Ramaneti cu bine.Eu plec.Va iubesc.



 „Articolul participă la concursul “Discurs funebru”, organizat de Cudi & Ketherius”.